Un presedinte de tara trebuie respectat oricat de antipatic ar fi domnia sa. E sau a fost presedinte, e totusi cea mai mare demnitate in stat!
Din cei trei presedinti pe care i-a avut Romania post decembrista pot spune - in nume propriu -, ca doi mi-au cam fost [foarte] antipatici, caci unul era nomenclaturist, iar celalalt capitan de vas si nescolit, fara sa aiba stofa de sef de stat, desi termenul (vezi "sef de stat") nu exista in Constitutia Romaniei. Insa respectul se datoreaza functiei in sine si nu omului, caci la capitolul din urma cred ca numai fostul presedinte Emil Constantinescu poate opta pentru oarecare respect, caci ceilalti doi au destule pacate care nu pot fi sterse cu buretele. Marele si singurul pacat al presedintelui Constantinescu ca si a primului ministru Ciorbea era ca erau prea cinstiti, si aceasta virtute nu se potrivea cu politica de mahala care regna si regneaza in tara.
Nomenclaturistul intr-o postare be blog afirma: "Nu credeam ca, dupa Revolutia din Decembrie 1989, imi va fi dat sa asist la asemenea manifestari de un primitivism feroce [..]", care e de inteles, caci sa intrebi un om cum a votat la referendum e chiar primitivism si sfarsitul democratiei, dar ca aceasta afirmatie sa vina de la activistul de partid care i-a chemat pe mineri la Bucuresti pentru "restabilirea ordinii" cu bate si cu lovituri, mi se pare nesimtire si nerusinare la nivel prezidential.
Fostul presedinte Ion Iliescu va intra [din pacate] in istoria Romaniei moderne, insa consider, chiar daca are dreptul (vezi dreptul la libera exprimare), ca nu are baza morala sa afirme asemenea lucruri, si ar face mai bine sa se retraga total din viata politica (chiar si ca presedinte de onoare al PSD), si sa mediteze la faptele de "un primitivism feroce" comise de dansul la vremea respectiva. Chiar daca timpul trece, oamenii nu uita!
P.S. Un nomenclaturist tot nomenclaturist ramane, chiar daca incearca sa se imbrace in straie democratice!
0 Comments:
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
